Fii voluntar!

Sunt Andrei Șimon și lucrez la o firmă de IT multinațională. Am ajuns la Centrul Educațional Raluca printr-un concurs...de împrejurări în urmă cu trei ani. Mama mea, care era deja voluntar la Centrul Raluca, m-a invitat la un eveniment de Dragobete. Tinerii m-au impresionat în mod evident, și simțind căldura lor, m-am gândit: ce ar fi să ajut și eu cu ceva...Deși nu am o implicare foarte activă în cadrul Centrului, îmi face plăcere să fiu prezent la unele activități organizate. Cu toate că, ca voluntar ajuți, de cele mai multe ori nu îți dai seama că tu ești cel ajutat. Cum? Activitatea în prezența persoanelor cu nevoi speciale te face să conștientizezi că unele probleme personale nu sunt probleme.

Primul meu contact cu această asociație/ acest centru a fost momentul în care Adriana (D-na Adriana Avram- președinte) și-a împărtășit visul de a crea un spațiu sigur care să le permită tinerilor să se dezvolte și să își însușească noi abilități, având în acest fel posibilitatea de a trăi o viață independentă și plină. Rolul meu a fost și este acela de suport. În primul rând am onoarea de a mă număra printre membrii fondatori și, cred eu, co-creatori ai acestui vis. În al doilea rând mi s-a acordat șansa ca, în calitate de asistent social și psihoterapeut, să contribui la dezvoltarea și implementarea a ceea ce înseamnă asistare și suport social. Ca și voluntar am plăcerea de a fi membră într-o echipă de oameni generoși cu timpul și resursele lor, de oameni dedicați incluziunii sociale și, nu în ultimul rând, oameni de omenie. Cineva spunea: „Nu cere permisiune să schimbi lumea!” (Eva Fahlstrom Borg). Cred că acești tineri împreună cu familiile lor și cu această echipă minunată chiar asta fac.

Din anul 2013 activez ca voluntar în cadrul Asociației Down Centrul Educațional Raluca, Cluj-Napoca. Pur și simplu trebuie să îi iubești sincer pe acești tineri cu sindromul Down. Trebuie să îi încurajezi, să îi iei în brațe atunci când vezi că au reușit să finalizeze un moment pentru care au muncit atât de mult, să fii prietenul lor adevărat, fără să îi minți. Alături de ceilalți voluntari, reușim să organizăm împreună cu și pentru tinerii centrului, o serie de spectacole pe diferite teme. Astfel, încercăm pe cât posibil să scoatem acești tineri pentru cât mai mult timp în lumina reflectoarelor. Mă bucur nespus de mult că am ajuns să fac parte din acest grup minunat, unde am cunoscut oameni cu suflet mare care mi-au devenit prieteni adevărați. Le mulțumesc pentru că mă lasă să mă bucur alături de ei!

Mă numesc Eva Șimon și ocupația mea de o viață este legată de tineri și de educația lor muzicală. După o activitate de peste 30 de ani în învățământ, datorită unei bune prietene, d-na Dr. Anca Gavriș, am luat legătură cu membrii Asociației Down Centrul Educațional Raluca din Cluj. Prima impresie legată de tinerii asociației a fost una plăcută, percepându-i ca și persoane calde, cu bun simț. Nu știam cu ce îi voi putea ajuta pe tineri, dar viitoarea mea activitate am privit-o ca pe o provocare. Și iată de peste 4 ani activez ca și voluntar în cadrul asociației. Desigur pe domeniul meu de activitate. Mai exact, pe partea de organizări de evenimente, care sunt în număr de 4 în decursul unui an. Pot afirmă ca voluntariatul la Asociația Asociației Down Centrul Educațional Raluca este special, atât pentru mine, cât și pentru întreaga echipă. Poate la început nu am înțeles sensul pentru care am ajuns să lucrez cu și pentru acești tineri, dar dacă continuăm de câțiva ani înseamnă că fiecare a găsit „acel ceva” de a fi alături de acești tineri deosebiți.

Bună. Numele meu este Ionuț Solonean și probabil aș putea spune multe lucruri despre mine, unele bune, altele mai puțin bune, așa cum e normal, doar nu sunt un om perfect. Spre deosebire de alții nu m-am născut un om bogat așa cum probabil cred ei, dar, din fericire, consider că sunt un om norocos. De ce spun asta? Simplu. Pentru că în aprilie 2013 am avut șansa să îi cunosc pe tinerii de la Asociația Asociației Down Centrul Educațional Raluca. Primul meu contact cu tinerii de la asociație a fost puțin stângaci și plin de mister deoarece nu știam foarte multe despre sindromul Down. Dar după a doua întâlnire am fost pur și simplu cucerit de energia lor și am decis să fiu alături de ei, să facă parte din viața mea. Mă bucur din suflet că m-au acceptat și că pot fi alături de ei ori de câte ori au nevoie de mine.

Numele meu este Veronica și sunt masterandă la Universitatea de Artă și Design, secția pictură. Mi-am dorit dintotdeauna să fac ceva deosebit în domeniul meu, să împărtășesc și cu alte persoane pasiunea mea pentru pictură și arte decorative, așa că am ales să fac pentru început voluntariat în cadrul asociației, lucrând cu tinerii cu sindromul Down și ajutându-i să realizeze și să decoreze obiecte lucrate manual. Am întâlnit aici o echipă minunată formată din specialiști dedicați, oameni simpli care au multă iubire de oferit și nu în ultimul rând tineri talentați, cu mult interes pentru expresia plastică. Lucrând cu tinerii cu sindromul Down am învățat că timpul este cel mai prețios și că prin acordarea răgazului suficient, emoțiile, trăirile și simțirile acestor tineri pot fi liber exprimate prin culoare. Nimic nu poate fi mai frumos decât să vezi un obiect neînsemnat care prinde viață după ce este pictat în culorile sufletului.

Mă numesc Violeta Valentina Merie și sunt parte a familiei Down - Centrul Educațional Raluca de mai bine de 3 ani. Când am plecat în această aventură am căutat un loc unde să simt că ajutorul pe care îl pot oferi poate însemna o mică rază de speranță. Activitățile pe care le-am desfășurat și le desfășor în cadrul centrului vizează partea informatică, precum și asigurarea legăturii cu Organizația internațională a persoanelor cu sindromul Down - Down Syndrome International. În această perioadă am avut șansa de a colabora cu niște persoane minunate care își dedică existența în principal integrării și progresului tinerilor cu sindromul Down în societatea românească. La evenimentele organizate de către asociație am trăit clipe unice, foarte emoționante, în care am regăsit recunoștința și gratitudinea sinceră a celor implicați. Cred cu tărie că punând mână de la mână putem să îi ajutăm pe acești tineri cu sindromul Down să dea un sens vieții lor!